civar.ro

Reabilitare Centru Istoric Vechi al Municipiului Arad

You are herePREPARANDIA

PREPARANDIA


 

  • Importanţa PREPARANDIEI din Arad în contextul dezvoltării vieţii culturale româneşti.

Oraşul Arad are un caracter multi-etnic şi multi-confesional. Populaţia oraşului a fost şi este alcătuită din români, maghiari, germani, evrei. Începuturile vieţii spirituale ale oraşului sunt strâns legate de cea religioasă. Primele instituţii culturale apar pe lângă aşezămintele religioase din acele vremuri.

Trei instituţii au marcat viaţa spirituală a Aradului la începeputul secolului al XlX-lea: Preparandia, Teatrul Vechi şi Conservatorul de Muzică.

Astfel in 1812, ia fiinţă Preparandia, prima şcoală pedagogică românească, printre profesori numărându-se Dimitrie Ţichindeal şi Constantin Diaconovici Loga.

În toamna anului 1817 are loc un alt eveniment important atunci când Iacob Hirschl construieşte teatrul.

Înfiinţarea la Arad a celei dintâi şcoli în limba română pentru pregătirea învăţătorilor şi a preoţilor, (până în 1822 când se va înfiinţa seminarul teologic român), a însemnat ridicarea Aradului la statutul de centru cultural al zonei.

Între motivaţiile care pot fi detectate, ca premise ale înfiinţării Preparandiei în Arad şi nu în altă parte, pot fi invocate: existenţa aici a centrului eparhial, a centrului Episcopiei ortodoxe române care cuprindea actualele judeţe Arad, Timiş, Caraş-Severin şi o buna parte din Bihor, chiar judeţele Bichiş şi Cenad, azi în Ungaria. De asemenea în această zonă a Aradului exista o compactă comunitate românească organizată şi activă.

Istoria Şcolii Pedagogice de la Arad dovedeşte că ea nu a fost o şcoală regională sau locală, ci a fost de la început o şcoală naţională prin excelenţă.

Preparandia din Arad a fost prima instituţie şcolară din întreg arealul românesc, şi între primele din Europa (prima şcoală normală a fost înfiinţată în 1810 la Strassbourg) creatoare de intelectualitate românească, specifică vremii de atunci.

În jurul acestei instituţii de învăţământ s-au grupat intelectualii români ai vremii, pentru că profesorii au fost autentici promotori ai spiritului romanesc.

Printre primii profesori s-au numărat: Dimitrie Ţichindeal - seniorul catehet - primul director al şcolii, Constantin Diaconovici Loga - profesor de gramatică şi epistolografie, dr. Iosif Iorgovici - profesor de matematică, fizică şi filozofie şi Ioan Mihuţ - profesor de pedagogie şi istorie.

Fără îndoială, Preparandia, din Arad devenită din 1878 institut pedagogic - teologic în urma unirii ei cu Seminarul Teologic Ortodox român din Arad, s-a afirmat nu doar ca o instituţie şcolară de rezonanţă naţională, sprijinitoare activă a oricărei iniţiative culturale româneşti, ci şi ca o instituţie de formare continuă a corpului didactic românesc din eparhia Aradului.

  • Date privind casa iniţială a PREPARANDIEI din Arad.

Datele istorice privind primul sediu al Preparandiei din Arad au fost furnizate de prof. Dan Demsea. Edificiul de pe actuala stradă a Preparandiei nr. 13 – numit iniţial Clădirea cu cap de Căprioara - datează, cu multă probabilitate, de la sfârşitul secolului al XVII l-lei. Decorul de ancadrament al ferestrelor, cu motive fitomorfe, ne trimite cu gândul la adăugiri  “Empire”, cum îi stătea bine unei case de burghez.

Familia de comercianţi şi arendaşi aromâni Arsici, în frunte cu căpitanul orăşenesc (o funcţie specifică oraşelor cu “magistrat regulat”), Sava şi soţia sa Eustahia, acceptaseră să adăpostească, la parterul semiîngropat al locuinţei lor (actualul subsol - datorita creşterii nivelului străzii), de pe locul actual, nr. 13 - pentru o durata de 15 luni - noua şcoală pentru formarea învăţătorilor cu, limba de predare românească, începând din 3/15 noiembrie 1812.

Faptul cultural de acest gen, inaugurat la Arad pentru populaţia de confesiune greco-răsăriteană din imperiul Austriei, constituia o premieră. El a sporit în importanţă prin consecinţele sale socio-umane de-a lungul secolului al XIX-lea.

Condiţiile insalubre din acel demisol, cât şi promisiunile privind edificarea unei noi locaţii şcolare, au determinat mutarea provizorie a şcolii după nici cinci lunii de funcţionare - în „casele mici, scunde, puturoase luate de la neamţu în aranda de către Sava Arsici, în cursul lunii martie 1813”. Această locaţie a constituit ulterior, din vara anului 1824, „Casa Fundaţională”, dăruita de văduva Eustahia Arsici spre promovarea “culturii naţiunii valahe”. Ne bazăm aserţiunea de mai sus pe datele culese la Serviciul de Carte Funciară, a căror vechime merge până în momentul punerii în aplicare a Patentei imperiale din anul 1853 pentru teritoriul Guvernământului civilo-militar al Ungariei. Ca atare, separarea printr-un gard a casei Arsici de Casa fundaţională, consfinţea despărţirea / în termeni juridici: ieşirea din indiviziune / unui imobil în alte două distincte, anul 1824 fiind estimat „terminus post quem”.

Istoricul Dan Demsea detaliază interpretarea pe care o expune Teodor Botiş, în anul 1922, în cadrul amplei sale monografii dedicată Institutului teologic-pedagogic ortodox roman din Arad, venind cu adăugirile cercetărilor istoricilor. Suprafaţa iniţială a terenului Casei cu cap de Căprioară fusese mai mare. Ea ajunsese să cuprindă actualul nr. 15, după cum reiese din Foaia de Carte Funciară de pe acest număr topografic. În lipsa unor date certe, presupunem ca Sava Arsici nu numai că a închiriat acest loc din apropierea arătoasei sale locuinţe ci l-a şi cumpărat, reconstruindu-l empiric, în anul 1817, cel puţin în partea sa dinspre stradă numită azi a Preparandia. O reproducere a acestei locaţii se află la pagina 314 a monografiei din 1922, amintită mai sus. Detaliile de construcţie ale hornurilor acestei case probează datarea ei relativ timpurie /anul 1817 mai sus amintit. Din păcate, nici această casă nu a fost considerată corespunzătoare scopurilor Preparandiei. Ea a servit o vreme - până în anul 1876 - drept alumneu / internat / pentru elevii preparanzi cât şi pentru cei de la Şcoala Clericală greco-răsăriteană, cu limba de predare românească.

Această Casa fundaţională împreună cu dependinţele ei din curte, însă, nu constituie primul sediu al Preparandiei, ci cel de-al doilea, după cum aminteşte T. Botiş în nota nr. 3 de la subsolul paginii 313 din monografie, spulberând părerea greşită de până atunci. Căci primele patru luni de funcţionare clasei I a Şcolii pentru învăţători pot fi certificate în demisolul Clădirii cu cap de Căprioară („Rehkopf Haus”) a căpitanului orăşenesc Sava Arsici. Din acest motiv, în anul 1991, în prezenţa oficialităţilor locale, a fost pusă o placă memorială pe latura estică a casei Arsici, dinspre strada Cuza Vodă.

  • Situaţia prezentă.

Fosta clădire a Preparandiei Române este în prezent înregistrată ca monument istoric pe lista Monumentelor istorice din judeţul Arad, cod AR-II-m-B-00537 (poziţia 213) publicată de Ministerul Culturii şi Cultelor Institutul Naţional al Monumentelor istorice.

În plus, clădirea face parte din Ansamblul urban Arad - înregistrat ca monument istoric - cod AR-II-a-B-00477) conform listei anexă la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor.

Un argument în plus pentru a atesta importanţa şi semnificaţia clădirii pentru oraş este că numele străzii Preparandiei este dat de monumentul studiat.

Datorită bogatei istorii care marchează această clădire, în anul 2008 Primăria Municipiului Arad a cumpărat imobilul monument, cu intenţia de a-l reabilita, pentru ca în viitor să poată găzdui un muzeu tematic dedicat primei şcoli pedagogice romaneşti.

Tags